Sunt la curs. Oamenii cu care am inceput primul curs, greseala, pe cativa dintre ei, nu-i mai vad. Si nu i-am mai vazut nici la celelalte cursuri. Or fi renuntat de tot, de tot? N-or fi fost noi – nouti , ci d-aia cu recuperari de cursuri pierdute? Caci se-ntampla sa nu poti fi prezent ori de cate ori se stabilesc intalniri de grup, si ai permisiunea sa ceri amanare. Dar numai amanare. Nu anulare. Se poate. E un lucru bun asta. E bine. Dar parca prea multi insi minus. Da. S-or fi lasat pagubasi. Bine, zic asa, ca nu-i paguba, ca nu platesc daca nu vor. Dar tot pierd ceva. Ca nu doar bani poti pierde in viata.
Ma intreb ce i-o fi determinat sa nu mai apara. Or fi avut alte asteptari? Si daca da, de la cine? De la cursanti sau profesori? Sau de la unii si altii? Adica ambele ”tabere”. Si daca de la ambele, in aceeasi masura? Sau de la unii mai putin, de la altii mai mult? Si de-i asa, de la care or fi avut mai multe asteptari? Si cati dintre ei de la unii, cati de la altii? Ce nu s-o fi mulat pe gustul lor?
Sa fie fost oare locul si conditiile partea care nu i-a satisfacut? Dar toti, asa, intr-un glas? N-are cum! Fetele acelea, doua, vorbarete, nu pareau a nu se simti confortabil. Ba dimpotriva. Da` pot sti ce-i in mintea omului? Nu. Nici tipul cu Traducerile nu parea sa aiba vreun disconfort. Ba deloc. M-a si batut pe umar, zicandu-mi: ” Esti tare! Tine-o tot asa!” Avea entuziasm. L-am simtit.
Locul? Chiar i-or fi deranjat cladirea? De la atata lucru? Dac-o fi asa. Nu stiu. Adica, incaperea? Mobila? Caramida? Parchetul? Culorile? Toate astea? Sau doar o parte dintre ele? Dar cine pune mare pret pe astea la un curs de actorie? Despre asta-i vorba? Nicidecum! Sau poate pentru unii e. Ce? Eu stabilesc? Si presupunand ca-i asa si conteaza, ba frate, locul e misto. E marfa! Marfa rau! Cladirea e foarte veche. Are un aer greu. Plumbuit. Infipta in timp si istorie. Scartaie sub cantitatea informatiei si a vremurilor.
E inalta cladirea. Cu tavanul sus, inalt. Desigur ca sus e tavanul, doar nu jos, dar foarte inalt. Jos e parchetul, fireste. Ce parchet frumos! 🙂 Lemn – lemn. Lemn brut. Adica nemixat cu altele. Dar finisat. Ce finisaj frumos! Ce sa nu-ti placa? Ornamentele peretilor? Ele-s orgasmice pentru retina. Semineul e vedeta. Adevarat, culorile sunt cam inchise. Permitea nitel pastel, caci sunt cam rugoase pentru ochi, dar nu-s un impediment, deloc. Cel mai bengos obiect e lustra. Are 8 , fii atent, 8 becuri. Opt craci ramificati, ca niste spite de roata de caruta, d-aia pe sine. Craci care au in cap 8 boluri. In ele sunt 8 becuri. Sau nu stiu daca 8. Printre ele, sunt 3 lipsa sau arse. Or fi acolo, dar arse. Sau stricate la filet, nu neaparat arse. Nu stiu sigur caci nu pot sa ochiesc prin ele, prin boluri. Sunt din sticla mata. Ne-a dat pauza 10 minute. Fumez. Au iesit cativa la tigara si zic ca-i un moment bun sa leg prietenii.
M-am intors de la tigara. Nu mi-a placut. Ma haraie pe gat. Pesemne ca de la raceala. Am dormit dezvelit ieri. Nu ieri. Alaltaieri. M-a inselat vremea. Era cald cand m-am culcat. Pilota am dat-o jos. Aluneca pentru ca nu-i invelita. Si are material alunecos. Dar daca -i pun husa, cearsaf, gata, e buna. Am uitat si uit mereu s-o imbrac in cearsaf. Imi amintesc noaptea si imi jur ca a doua zi, dimineata, gata, o termin. Ma scol acum si sa mor de n-o-nvelesc!
georgedanciu85 